Istoria Casei Tauffer, primul salon literar al Clujului

Istoria Casei Tauffer, primul salon literar al Clujului

 Deși sunt aproape localnică (altfel, cu siguranță aș fi nomadă, cine știe, nu e târziu) m-am dezmeticit într-o după-amiază călduroasă, în mijlocul orașului Cluj, la braț cu mama, întrebându-mă unde, Doamne, să o invit la un cocktail, să vadă ceva frumos, ceva diferit? Asta se întâmpla, pare-mi-se, în urmă cu un an.

– De ce nu te duci la Casa Tauffer? Știi, aceea de pe Vasile Goldiș, colț cu Sextil Pușcariu? E după-masă, la ora asta acolo e răcoare, lume puțină, numai bine, mi-a răspuns un prieten pe care-l întrebasem prin mesaj.

9Inițial, am avut sentimentul că am pătruns într-un muzeu, chiar dacă ușa de la intrare era mai ascunsă, prin spatele terasei de afară, noroc că am văzut barul și băuturile de pe raft, apoi un tânăr care aranja ceva după o tejghea elegantă și, da, era răcoare. Altă epocă, vag miros de tutun și parfum, iar pereții, decorați spectaculos. Cel puțin, asta a fost prima impresie, poate că nu ies des în localuri (mi-a recomandat medicul și, mai grunjos, partenerul), dar am călătorit suficient în lume, așa încât nu mai folosesc cu ușurință cuvinte grandioase ca să descriu ceea ce ar fi trebuit să fie un simplu bar. Da, unul de jazz chiar.

Locuitori de rang înalt – secolul al XIX-lea

5Se spune despre familia de tapițeri germani de lux c-ar fi fost chemați la Sibiu de către baronul Samuel de Bruckental, care le admira stilul scrupulos și calitatea deosebită a lucrărilor ce înfrumusețau, la cerere, casele nobililor.

Dacă l-a interesat sau nu foarte mult pe Gheorghe Banffy faptul c-ar fi fost masoni, rămâne o poveste, ca masoneria care ar fi activă pe absolut toate planurile și ca marile teorii ale conspirațiilor de care suntem înconjurați. Bannfy i-a chemat la Cluj și familia Tauffer a rămas sub protectoratul noului guvernator al Transilvaniei, în boema clădire construită după planurile arhitectului Georg Winkler.

Tot acolo, ar fi locuit în perioada aceea renumitul medic Ioan Pituariu Molnar, despre care se menționează cu perseverență în unele surse c-a fost inițiat în loja masonică St. Andreas din Sibiu și că, eventual, casa Tauffer ar fi fost chiar (de ce nu) un templu masonic. Iar pentru cei care mai consideră că a fi mason sau extraterestru este cam același lucru (nu știi dacă există cu adevărat, ce fac, pe cine răpesc și la ce ritualuri îl supun), recomand un link al paginii lui Bruce Marshall. Nu de alta, dar noi, românii, avem deja tradiționalele frici, fantome, stafii și povești inventate fără temelie

http://www.prospectlodge.org/mason-m.htm.

Sigur, cum nu avem dovezi c-aceste povești iubite chiar de către  istorici consacrați ar fi schimbat în vreun fel fața Clujului, Piața de astăzi a Muzeului sau calitatea covrigilor calzi care se vând pe străduțele medievale de lângă Casa Tauffer, prefer să vă spun pe scurt cine-a fost „chiriașul“ Ioan Pituariu Molnar, prin moștenirea evidentă pe care ne-a lăsat-o. Profesor-chirurg al Universității din Viena, medic la Sibiu și profesor de oftalmologie la școala medico-chirurgicală de la Cluj, Ioan Pituariu Molnar este inițiatorul primei lucrări științifice medicale din România – Sfătuiri către studenții în chirurgie.

Filolog și traducător, este și autor al primei gramatici româno-germane.

Casa Tauffer a rămas în istorie ca fiind primul salon literar al Clujului

Și nu unul oarecare, ci un salon de lux, unde se discutau eventuale proiecte de editare a lucrărilor științifice, era locul de întâlnire al intelectualilor sau al nobililor simpli pasionați de cultură, de limba germană și de proiecte culturale interesante mai ales în domeniul literar.

Printre oaspeții de seamă se număra și tipograful din Sibiu Martin Hochmeister, juniorul, un tânăr ce continua cariera tatălui, deschizând a doua tipografie din Cluj, la acea vreme. Un detaliu amuzant este moștenirea juniorului de la norocosul său tată: seniorul Hochmeister a cumpărat o tipografie la Sibiu cu… bani câștigați la loto. Chiar așa, a câștigat la loteria imperială peste 100 de florini de aur, iar in 1777 i-a investit în această afacere. Fiul său a continuat în același domeniu, la Cluj.

Casa Jazz în 2010

2Clădirea, monument istoric, a fost, pe rând, și simplă (dar faimoasă) cafenea, iar în 2010 a devenit locul în care se adunau pasionații de jazz, poate aceeași cafenea boemă, îmbunătățită, redecorată și gândită pe placul unui public larg.

Cu jazz, blues şi şansonete, muzică veche proiectată pe ecrane mari (chiar muzica mea preferată cu ritmurile anilor ’80-’90), sound-ul extraordinar de bun și, în același timp, clipurile de calitate, era, cu siguranță, un local de 5 stele în centrul Clujului. Decorurile interioare mixau modernul cu epoci demult apuse, cu spectacole live – aceasta era Casa Tauffer (sau fosta cafenea Klausen), care a atras ușor și repede clujenii, indiferent de vârstă. În plus, pe atunci era voie să fii mai vicios, dar localul era bine aerisit. În urmă cu câteva luni, spațiul a fost și locul de filmare a unui lungmetraj, „Pălăria fatală”, regizat și gândit de Adrian Munteanu, un film cu atmosferă vintage-gotică, umor negru ca ingredient, realitate și ficțiune, femei frumoase, dantelă și, evident, cu o pălărie fatală!

Într-o seară, într-o după-masă

Nu mai știu nimic de Casa Tauffer. Plimbându-mă într-o seară prin Piața Muzeului, locul era neluminat și localul îmi părea închis. Am întrebat doi trecători și un barman de la o terasă dacă știu ei ceva, dar au dat din umeri și au privit, ca mine, visători o clipă, spre casa din poveste.

Lasă un răspuns