Cum am devenit fata Cellei Serghi (1)

Cum am devenit fata Cellei Serghi (1)

doinita la 23

Povestea mea cu Cella Serghi a început când aveam 9 ani și m-am oferit să fac curat în podul cu cărți al unei vecine. Atunci am descoperit o carte pe care proprietara mi-a oferit-o. M-a fascinat și nu știam de ce, dar nici n-am citit-o atunci. Mai târziu, am aflat că era „Cartea Mironei” a Cellei Serghi, de care m-am îndrăgostit la 14 ani, când am citit „Pânza de păianjen”. Roman pe care l-am recitit de 14 ori. Mi-a plăcut atât de mult încât am început să o caut pe autoare. Mi-a luat un deceniu până când am dat de ea. Și a fost destinul, mi-am spus, dar Cella mi-a replicat că nu crede în destin, ci în coincidențe. Coincidența – cum mi-ar fi spus ea – a făcut ca în iunie 1984 să ascult o emisiune radio care transmitea concerte simfonice, iar în pauză să aibă rubrica „Scriitori la microfon”. Invitată: Cella Serghi. Țin minte și acum cum realizatoarea a început discuția care mi-a demonstrat că Fata Morgana există: „Dacă ajungi la Cișmigiu, la numărul 24, de pe strada Sfântul Constantin, etajul 5, apartament 19 și suni, îți deschide scriitoarea Cella Serghi”. Aveam 23 de ani în primăvara lui ‘84 (foto 1). Mi-am luat inima în dinți și m-am dus la ea. Nu era acasă, ci la Constanța, orașul natal, unde dona zeci de tablouri Muzeului de Artă (Tonitza, Isser, Magdalena Rădulescu, Vânătoru șamd). Am revenit în octombrie, același an, 1984. Am urcat c-un lift de credeam că e tras de cineva pe sforile ce-mi dădeau emoții. Cu trei garoafe în mână, am sunat la ușă, în timp ce mă gândeam că aș putea muri de fericire dacă autoarea mea preferată mi-ar deschide. Și am auzit o voce: „Cine ești?”, „O…, o admiratoare”, am răspuns eu, teribil de emoționată. Mi-a spus să aștept și a revenit. Fusese la baie să se rujeze, că nu se cădea să apară oricum. Avea aproape 80 de ani, dar era o doamnă în adevăratul sens al cuvântului. Coafura făcută, vopsită blond, manichiura și pedichiura impecabile, iar parfumul, amețitor (mai târziu, am aflat că era din gama Lancôme).

autograf pentru doina„Dar admiratoarele nu știu să dea un telefon înainte?”, m-a întrebat Cella Serghi. Mi-am cerut scuze. Mi-a fost rușine să-i zic că nu am dat un telefon nimănui și nici nu știam cum se face. M-a întrebat ce vârstă am, apoi m-a acuzat că mint, că arăt de 16, nu de 23. După un set de întrebări de cultură generală, multe, din cărțile ei, dar și despre scriitori și pictori, apoi, deodată, despre Marcel Proust, dacă am idee cine este. I-am răspuns, iar ea mi-a făcut cadou prima carte: o biografie semnată de Mircea Berindei, pentru care aveam să lucrez mai târziu, pentru a mă documenta. În aceeași zi mi-a dăruit „Această dulce povară, tinerețea” (foto 2). În timp ce priveam uimită casa-muzeu, plină de cărți și de tablouri (până și-n baia de serviciu, și-n bucătărie avea picturi), m-a întrebat brusc dacă știu să fac mămăligă. I-am spus că da, dar teoretic. Știa că vin de la serviciu și că nu am apucat să mănânc, așa că m-a invitat la bucătărie. Așa am ajuns să fac prima mea mămăligă, pe care am mâncat-o împreună, mămăligă „cu brânză fărâmițată”, cum îi plăcea ei. Din acea zi, am început să ne întâlnim săptămânal, apoi zilnic, cu o pauză anuală de câteva luni, când mergea la Ana Aslan să facă tratamente. Până când a murit. Tuturor, mă prezenta: „Fiică-mea, făcută prin cezariană cu fermoar”. Ea nu a vrut copii, dar pe mine mă considera a ei. De unde obsesia pentru mulțimea de tablouri, aur și ceasuri elvețiene? Ce credea despre lume, în general? Cum era, de fapt? Ce îi plăcea și ce nu? Și multe alte răspunsuri le veți citi în numărul următor din Lumea bună.

 

10 comentarii la “Cum am devenit fata Cellei Serghi (1)”

  1. Roxani spune:

    Ce femeie fascinanta! Abia astept sa citesc mai mult 🙂

    1. Ioan Botiu spune:

      Emotionant!

  2. Nona spune:

    M-ai facut curioasa. Imi place.

  3. madalina spune:

    Scriitoarea mea preferata, ”Panza de paianjen”-romanul adolescentei mele 🙂 pe cand continuarea?

  4. madalina spune:

    Panza de paianjen-romanul adolescentei mele 🙂 Pe cand continuarea?

  5. violeta idricianu spune:

    Continuarea…

  6. Cristina Andreea Leordeanu spune:

    Daca se poate un link cu continuarea? Merci.
    Ma bucur ca undeva in marea asta de informatie mai este pomenit cineva cum a fost Cella Serghi. Felicitari. Un subiect peste orice disputa politica.
    (Mamei mele ii placea mult Cella Serghi.)

  7. O IUBESC pe CELLA SREGHI, am citit romanul ei Pinza de Paianjen cind eram adolescenta !

Lasă un răspuns