Povestea unei voci: Julie Andrews

Povestea unei voci: Julie Andrews

În ciuda aparențelor, viaţa ei a fost una dificilă, neavând prea multe în comun cu personajul din filmele care au consacrat-o. Julie Andrews este o legendă vie, un monstru sacru al Cetății filmului. O glumă mai veche spunea că frumoasa și talentata Julie Andrews, la vârsta de 7 ani, putea să cânte note pe care numai câinii le auzeau. Adevărul este că vocea ei, care atingea 4 octave, i-a deschis ușile la Hollywood. Pasiunea pentru muzică a moștenit-o de la mama sa, Barbara, care era pianistă de meserie. Când avea doar 4 ani, părinții săi au divorțat. La doar 12 ani, Julie Andrews a plecat în turneu prin ţară cu mama şi noul ei partener, Ted Andrews, care nu-și făceau niciun fel de griji că adolescenta în devenire cânta în fum de țigară, fără să-și protejeze vocea. Atât mama, cât și partenerul ei erau alcoolici, ceea ce i-a împins cu o mână parcă nevăzută la nenumărate abuzuri. La 14 ani, Julie Andrews a aflat de la mama ei că acela pe care îl considerase tată nu avea, de fapt, nicio legătură biologică cu ea. În realitate, fusese concepută în timpul unei aventuri de-o noapte cu un prieten de familie. La patru ani de la acel moment, Julie debuta pe Broadway, iar la 24 de ani s-a căsătorit cu prietenul din copilărie, Tony Walton. Din păcate, mariajul a durat puțin, însă din el a rezultat o fiică, pe nume Emma. Succesul de pe Broadway avea să atragă atenţia Hollywoodului asupra sa. Dacă în ecranizarea musicalului ”My Fair Lady”, Andrews a pierdut rolul în faţa lui Audrey Hepburn, avea să-i sufle acesteia Oscarul de sub nas cu ”Mary Poppins”.

În 1965, pe platourile de filmare de la ”Sunetul muzicii”, alături de Christopher Plummer, dar și ”copiii” familiei Von Trapp, Julie nu a ezitat să-și aducă fiica, Emma, oferind de multe ori un spectacol emoționant celor prezenți. ”Sunetul muzicii” a spart toate recordurile de box-office ale vremii. Pentru această producție, actrița chiar a învățat să cânte la chitară, iar efortul ei a fost răsplătit cu o nominalizare la Oscar. Julie Andrews a avut o căsnicie fericită, durabilă și armonioasă vreme de 50 de ani cu regizorul Blake Edwards, la rândul lui având doi copii dintr-un mariaj anterior – Jennifer şi Geoffrey. Asta nu i-a împiedicat să mai adopte alte două fiice, Amy şi Joanna. În 1997, după o operaţie pe corzile vocale, Julie Andrews și-a pierdut vocea, dar a depăşit criza începând să scrie cărţi pentru copii împreună cu fiica ei, Emma.

În 2010, soțul ei avea să moară din cauza unei pneumonii, iar artista a ştiut și de data aceasta să-şi poarte cu eleganţă şi demnitate durerea. La 81 de ani, în vara anului trecut, la Sydney, a recreat musicalul ”My Fair Lady” întocmai după varianta jucată de ea în 1956, ca o splendidă încununare a unei cariere remarcabile, lansate cu acelaşi musical. Pregăteşte o a doua autobiografie pentru septembrie 2017.

Un comentariu la “Povestea unei voci: Julie Andrews”

  1. Nona spune:

    Multumesc!

Lasă un răspuns