Cronică de crâșmă. Irisa, localul cu două feluri de mâncare

Cronică de crâșmă. Irisa, localul cu două feluri de mâncare

Da, vă recomand doar două feluri, dacă vreți să nu riscați nimic, iar eu mănânc acolo de circa 10 ani. Alea două feluri, că am greșit de câteva ori și n-aș vrea să pățiți ca mine. La doi pași de Piața Victoriei se află strada Banu Manta, unde e și complexul Irisa: restaurant, terasă și hotel. Frumos amenajat, dar cumva ca înainte de 90, la fel ca ospătarii ce par împăiați. Îi aparține unui grangure din sport (lumea zice de Mircea Sandu), iar aici l-am văzut chiar și pe Mutu cu viitoare soție, înainte ca el să divorțeze. Sigur, nu mă interesa viața lui, dar e o paranteză. Să revenim la mâncare. Dacă vreți un borș de cocoș de țară și un pui la ceaun, atunci ați găsit locul. Sunt exact cum trebuie, iar după pui garantez un dor. Jumătate de pui e suficient pentru două persoane, iar pe fundul de lemn e mămăliga și murăturile casei. Timid, lângă, așteaptă mujdeiul. Cumva de vis pentru orice gurmand. Dar cum de sunt doar două feluri. La restul nu prea se pricep. Cândva, în urmă cu n ani, aveau și un medalion de căprioară. Delicios. Dar micii rămân frații românilor, așa că nu mai găsiți. Nici la deserturi nu excelează, deci mai luați un vin.

Ce să nu vă luați niciodată: cartofi prăjiți. Au ulei de poți umple o jumătate de sticlă dintr-o porție. Și nu cereți brânză rasă peste ei, că va costă o avere. Și nu merită. Ah, și cafea. Evitați apa chioară cu culoare dubioasă. În rest, nici nu mai țin minte ce-am flendurit pe acolo, dar dezamăgire. Mai au ceva bun: vinul casei. Merită. Atenție și la ospătari că sunt sensibili ca niște fete mari. Cum întrebi, cum bat în retragere, ca și cum le-ai fi cerut ceva indecent. Un exemplu: gustarea vinului.  Pe principiu că fac un efort mai mare și altul oricum nu e, deci bagă-n tine, par să-ți spună ochii lăcrimoși și vocea schimonosită. Ei, asta e diferența esențială dintre o cârciumă cu pretenții și una de cartier, chiar dacă e unul în care locuiește multă lume bună. La cel respectabil, poți gusta și refuza sticla abia desfăcută. La Irisa nici vinul casei nu-l poți (bine, eu pot că nu mă las cucerit de virginitatea aparentă a chelnerilor).

Avantajul terasei destul de frumoase e că seară (nici ziua nu e înghesuială) e mai mereu goală (poza e realizată acum câteva zile când îmi era poftă de puiul la ceaun, iar aglomerația m-a surprins), când nu sunt meciuri de fotbal. Așa că aveți intimitatea unei întâlniri romantice sau de afaceri.

Lasă un răspuns