Cronică de crâșmă. Piranha, moartea pasiunii

Cronică de crâșmă. Piranha, moartea pasiunii

După o lansare de carte, în jur de 50 de persoane ne-am încolonat frumos să ne retragem la agapa amicală spre un loc cu verdeață, umbră, pești și animăluțe: Club Piranha. O idee proastă. Spațiul de pe Splaiul Independenței este generos. Un bar nefucțional zăcea pe terasă, pentru că angajații nu s-au îndurat să bage frigiderele în priză și să pună un chelner să servească. Măncarea a venit după două ore: aripioare picante care erau mai crude ca un pui abia născut. Partea picantă probabil a păstrat-o ospătarul pentru nota de plată. Două beri n-au ajuns nici după patru ore. Chelnerii păreau un fel de stăpâni cărora nu aveai cum să le reproșezi ceva, că făceau botic de rață și măcăneau în timp ce se îndepăratau precauți. N-aș mai merge acolo nici invitat pe covorul roșu. Servirea este mai bună dacă te prinzi că autoservirea te salvează să nu mori de sete, mai ales pe canicula asta. Crășma are de la mine două stele: pentru loc și animăluțe. În rest, le-aș sugera să deschidă o mini-grădină zoo. S-ar potrivi cu felul lor de a face business.

Lasă un răspuns