Pericolul Mihai Șora

Pericolul Mihai Șora

După participarea filozofului la protestul de la Alba Iulia, pagina domniei sale de pe Facebook a fost raportată și blocată. Într-un mesaj pe rețeaua de socializare, Mihai Șora povestește cum s-a simțit atunci când a trimis  copie după buletin, pentru a dovedi că el este…chiar el. Pe de altă parte, persoane publice – cum e Lucian Mîndruță– încearcă să găsească algoritmul prin care un utilizator este ușor de blocat. Domnul Șora nu se încadrează în nicio idee. Singura logică e că la 101 a devenit un pericol pentru puterea din România, recte PSD.

Dragi prieteni, am fost «raportat» (se pare că acesta este verbul corespunzător).

În alte vremuri, sub alte stăpâniri, exista turnătoria: foarte lucrativă pentru unii și, în orice caz, menită să țină sub control orice fir de păr care ar fi avut apucături rebele, turnătoria devenise, la un moment dat, în anii ceaușismului târziu, un reflex condiționat pentru mulți oameni, – de la vecinul din bloc, șeful de birou ori colegul de serviciu, la amicul ocazional, prietenul «de nădejde» sau – în chip dramatic (căci spulbera toate resorturile familiale) – la fiul care își turna tatăl, tatăl care își nenorocea copilul.

Ani de zile, am fost urmărit, măturat, turnat, am avut telefonul ascultat, corespondența citită și tradusă… (– da, Securitatea avea angajați care traduceau toate scrisorile în limba română, dacă se întâmpla să scrii în franceză, în germană, în engleză sau în alte limbi).
Dosarele deschise pe numele meu și aflate în arhiva CNSAS sunt multe, copleșitoare.

Așa am aflat, de pildă, că turnătoriile (al căror obiect sunt) încep din 1947, pe când, cercetător în Franța, îl studiam pe Pascal.
Așa am aflat, de pildă, că niciodată Anei Pauker și acoliților săi nu le-ar fi trecut prin minte să mă sechestreze în România, în anul 1948, când am revenit din Franța într-o excursie, după zece ani de absență, să-mi văd părinții, dacă nu ar fi existat o scrisoare-turnătoare semnată «un grup de români patrioți», expediată chiar de la Paris.

Așa am aflat (negru pe alb) despre «Angajamentul» fiului meu, recrutat de Securitate pe când era minor: avea 14 ani. Și tot așa am aflat (și retrăit) răul pe care Securitatea poate să-l facă unui copil, iar copilul poate să-l facă părinților săi.

Prin urmare, dragii mei, am trecut prin multe, am văzut multe.
Trebuia, de bună seamă, să trăiesc, să văd, să înțeleg și noile tehnologii, începând cu feisbucul.

Ieri am trimis o copie după buletinul meu undeva, în eter, și iată că s-au redeschis porțile, iar contul meu a fost deblocat.

Este marți, 28 noiembrie 2017: cer negru deasupra României”.

Lasă un răspuns